26 noiembrie

Lișița



            Lișițele se întâlnesc aproximativ pe tot globul , fiind mai numeroase în regiunile tropicale și subtropicale din Africa și Asia, însă acestea se regăsesc în număr mare și în Delta Dunării , mai exact 9 specii .



           Lișițele sunt păsări de talie mijlocie și mica începând de la 20 g și unele exemplare ajung  la peste  3 kg . Ele trăiesc pe sol, în regiunile cu vegetație bogată unde se pot ascunde foarte ușor. Coloana vertebrală a acestora este foarte mobilă, lucru ce le permite să se strecoare prin vegetația deasă cu sol moale. Mărimea corpului lor se situeaza undeva între 10 - 65 cm. Penajul lișițelor este în general de culoare brună, cenușie cu alb, dar unele specii pot fi viu colorate. 


           Ciocul fiecărei specii de lișiță este adaptat în funcție de tipul de hrană pe care îl consumă. Diferențe prea mari nu există între sexe ,  masculii fiind doar cu puțin mai mari decât femelele. Păsările au la picioare patru degete lungi adaptate pentru susținerea greutății corpului pe terenuri mlăștinoase sau cu vegetații plutitoare. Lișițele sunt bune înotătoare și se scufundă foarte bine în apă în căutarea hranei. Ochii sunt de culoare roșie, iar lungimea corpului este  în jur de 35-39 cm, anvergura aripilor fiind de 70-80 cm, iar greutatea cuprinsă între 600 - 900 grame.


           Hrana lișiței se bazează pe plante acvatice, de pe sol, de la suprafața apei sau din apă, insecte acvatice și larvele lor, melci, icre  ,peștișori bolnavi, etc. Pe lângă toate acestea și vegetația acvatică este preferată de ea , adunând-o prin scufundare  în apă . Când este înfometată se întâmplă să mănânce vietăți acvatice de mici dimensiuni .


          Înainte de depunerea ouălelor lișița pregătește cuibul în care le va cloci . Cuibul lișiței este realizat din stuf și vegetație uscată direct pe apa în proptit de stuf. Pentru că plutește,cuibul nu va fi afectat de eventualele fluctuații ale nivelului apei. În luna aprilie lișița depune între 8 și 12 ouă , ouă de culoare cafenie deschisă cu picățele.  Clocitul este făcut prin rotație de ambii parteneri după depunerea ultimului ou, iar perioada de incubație este de aproximativ trei săptămâni.



          Puii sunt nidifugi și părăsesc cuibul după 3-4 zile. Lișița poate depune chiar două rânduri de ponte pe an. Nu trebuie uitată agresivitatea masculilor, manifestată în vederea apărării teritoriului, împotriva semenilor, dar și a altor păsări.

         Toamna, lișițele migrează spre locurile de iernat din vestul Europei, în jurul Mării Mediterane şi în sud-vestul Asiei.


Un comentariu:

  1. Sunt lișițe pe Crișul Repede, chiar în zona centrală a orașului Oradea, în apropierea malurilor cu plante acvatice. Dar nu sunt singurele păsări acvatice pe care le-am zărit aici în această iarnă grea. Cormoranii sunt cu zecile, se ospătează de zor cu pește din Criș :)

    RăspundețiȘtergere